La prima auzire a cuvântului „fibrom”, cunoscut și sub denumirea de leiomiom sau simplu miom, acesta poate părea puțin înfricoșător. Definiția „oficială” este: „o masă de celule care se formează într-o structură rotundă, de obicei localizată în peretele uterului”. Fibroamele sunt întotdeauna benigne și sunt alcătuite din celule musculare netede și țesut conjunctiv fibros.
Fibroamele se dezvoltă la femeile aflate în perioada premenopauzală. Între 20% și 70% dintre femeile aflate la vârsta fertilă dezvoltă fibroame la un moment dat în viață. Fibroamele uterine pot avea dimensiuni foarte mici, fiind asimptomatice și dificil de detectat în cadrul examinărilor de rutină. În alte cazuri, acestea pot provoca simptome ușoare sau moderate, fiind totuși de dimensiuni gestionabile, ceea ce permite stabilirea unor opțiuni terapeutice eficiente. Există însă și situații în care fibroamele ating dimensiuni mari sau apar în număr crescut, caz în care simptomatologia poate deveni severă, afectând semnificativ calitatea vieții și activitățile cotidiene ale pacientei.
Unde se pot dezvolta fibroamele?
Fibroamele pot fi localizate pe interiorul sau exteriorul uterului. Chiar și în aceste zone, ele pot apărea în diferite locuri, fiecare având o denumire medicală specifică.
Fibroamele pot apărea în diferite zone ale uterului: unele cresc în grosimea peretelui uterin (fibroame intramurale), fără să iasă în interiorul sau exteriorul uterului. Altele se dezvoltă spre interiorul cavității uterine (fibroame submucoase), iar unele se extind spre exteriorul uterului (fibroame subseroase). În anumite cazuri, fibroamele de la exterior pot fi legate de uter printr-un fel de „picior” și pot ajunge până în cavitatea abdominală.
Pentru o explicație mai detaliată despre tipurile de fibroame, citește acest articol.
La „Femeile vorbesc despre fibroame”, ne propunem să informăm femeile despre fibroamele uterine și simptomele acestora.
